luni, 14 ianuarie 2013

Unu Punct Se Intampla

Cum ar fi se intampla un blog din nou ! Deoarece din ratiuni de securitate a fost nevoie sa schimb (de fapt sa inchid publicului) 4 bani, acum ma vad obligata sa o iau de la zero. S-au dus dracului si ironia si umorul si cititorii si tot ! Simt totusi nevoia sa ma descarc ! Cred ca oamenii trebuie sa inteleaga DE CE ! Sau nu... de fapt nu e nevoie ca cineva sa inteleaga ceva ce nici macar eu nu inteleg ! Cred doar ca trebuie sa descarc incarcatura de injuraturi si frustrari adunate de-a lungul timpului la adresa lui Sauron.
Just to be clear: Sauron (asa cum ii vom spune de acum incolo), este un fel de evreu sau irlandez zgarcit cu inceput de chelie in varful capului . Este o chestie psihopata si care sufera grav mania controlului si de mania persecutiei. Este un mic dictator la el pe plantatie (poate chiar o reinacarnare a unui dictator esuat dar cu planuri marete). Este o chestie ingrata, lipsita de orice urma de bun simt - ipocrit pana in maduva oaselor. Seamana chiar putin (mai mult) cu babele care tin predici in biserica dar care stau si barfesc si carcotesc si blesteama la coltul bisericii.
Sauron (care stie tot, vede tot, aude tot) traieste intr-o lume a lui, in care are impresia ca totul se cumpara cu bani si refuza sa inteleaga ca niste biete dihanii (ca noi) se caca (la propriu si la figurat) pe banii lui si pe el ca om. Are impresia ca le stie pe toate si ca daca a trait in lumea asta de cacat a lui, cu prietenii lui de cacat, cu nevasta lui de cacat, cu viata lui de cacat, totul trebuie sa fie (si este) asa cum si-a imaginat el ca e (adica... ati ghicit bine... de cacat ) ! Pentru el nu exista concepte ca "integritate", "respect", "bun simt", "datorie civica", "moralitate", "societate", etc. Pentru el exista "bani". Bani pentru nevasta lui de cacat. Bani pentru viata lui de cacat mic si psihopat. Bani pentru masina lui smechera si de cacat ! Bani pentru toata nimicnicia si  josnicia pe care o reprezinta ! Bani pentru prietenii lui de cacat !
Totusi eu nu mi-am pierdut speranta ! Am cunoscut si oamenii care au facut bani dar nu au uitat ca sunt oameni in primul rand ! Oameni care au avut functii dar nu au uitat ca inainte de orice functie, de orice facultate, de orice avere, de orice - inainte de orice ! sunt oameni ! E o chestie care ma tot roade de ceva vreme ! Cand uitam sa mai fim oameni !? Ce anume ne transforma din oameni in masinarii care produc bani, care consuma si apoi o iau de la capat ? Oare chiar nu mai exista nici o speranta de recuperare ?
Ca sa termin o sa povestesc o istorioara cu talc (pe care am trait-o acum cativa ani).
Eram in anul 3 de facultate si imi luasem pe vara un job ca vanzatoare la un magazin dragut cu bauturi si tutun. Conceptul era misto, locatia la fel... problema erau doar cei 2 cocalari care detineau afacerea. Cocalari la propriu ! Niste imbecili analfabeti care altceva in afara de invarteli, bani, cluburi si femei nu aveau in cap ! Dar asta nu era problema mea. Eu veneam, imi faceam treaba si incercam sa inghit cata mizerie puteam. Dar nu prea puteam, si ma rodea si ma durea ca ma simteam umilita de niste creaturi scarbavnice. Reusisem sa iau bursa, eram aproape inginera si nu intelegeam de ce (!!) cu toate ca stiau ca nu sunt ultimul om de pe strada, nu imi aratau nici o urma de respect ! Incercam sa inteleg care este sistemul lor de valori (in cazul in care aveau asa ceva) si nu reuseam !
Intre timp, lucrand intr-o cladire cu mai multe birouri, am apucat sa socializez cu mai toti care erau deschisi socializarii. Asta insemnand de la directori care ieseau in pauze de tigara, pana la femeia de servici si soferi. Ma bucuram dimineata cand ma salutam cu soferii si ne uram o zi buna si frumoasa si stateam 2 minute cu femeia de serviciu care imi povestea pe scurt ce au mai facut copiii ei. Ma bucuram cand ceilalti imi impartaseau diverse pareri pe cele mai diverse teme...
Totul pana intr-o zi cand n-am mai suportat, mi-am luat geanta si am plecat ! Simteam ca daca mai stau un minut urmeaza sa fac gesturi necugetate pe care le vezi doar in filme. Nu a mai contat nimic in clipa aia, decat sa plec cat mai departe ! Si dupa ce am iesit pe usa cladirii m-a busit plansul ! Nu o sa uit niciodata ! Era cald, lumina puternica lovea in asfaltul incins si eu nu stiam ce sa fac ! Unde sa ma duc !? Vroiam acasa, dar trebuia sa ma descarc inainte ! Trebuia sa ma calmez ! Asa ca m-am ascuns dupa coltul cladirii ca sa plang in liniste toata ura si frustrarea care rabufnisera dupa 2 luni. Si atunci, in momentul ala de singuratate si disperare, a aparut femeia de serviciu. M-a luat in brate, mi-a zis niste vorbe amuzante si ca o sa fie bine, i-a injurat in cel mai sincer si volubil mod pe cei doi imbecili si m-a ajutat sa pot pleca acasa.
Atunci mi-am dat seama ce inseamna sa fi om ! Atunci am inteles ca toate afacerile din lume, toti banii, toate scolile, nu valoreaza nimic daca nu esti om ! Daca nu vezi oamenii din jurul tau ! Si am inteles cat de singur, mizerabil si nefericit poti sa fi daca refuzi sa intelegi ca "umanitatea" nu sta decat in suflet si sufletul nu cunoaste valori materiale sau intelectuale ! Sufletul este doar patat si stricat de cei care cred ca pot sa ii dea valoare prin bani, scoli sau pozitii sociale...